Joi am dezbătut în comunitatea HRemotion provocările Motivației și Motivării membrilor din organizații studențești. Am pornit discuția cu 3 puncte de dezbatere în cap:

• Cum aflăm ce fel de motivare se potrivește fiecărui membru?
• Metode de motivare pentru membri cu motivație intrinsecă și extrinsecă?
• Situații și exemple concrete pentru fiecare metodă.

Ca să ne încălzim și să intrăm repede în subiect, l-am ascultat pe Dan Pink vorbind despre surprinzătoarea ştiinţă a motivării. Apoi, Feo ne-a vorbit despre motivarea intrinsecă a oamenilor și ne-a împărtășit din experiența ei. Câteva sfaturi utile de la Feo:

• HR-ul trebuie să înteleagă fiecare departament, pentru a facilita motivarea din interiorul departamentului;
• este foarte important să ne găsim vocația pentru a progresa și avea succes în carieră;
• echipa ideală în HR înseamnă să-i cunoști pe cei din organizație, individual și să te lași cunoscut de ei;
• organizațiile studențești au avantajul unei birocrații foarte reduse;
• este nevoie de continuitate în organizații studențești și mai mult de atât, de transferul informațiilor și cunoștințelor;
• câtă plus valoare aduc oamenii în proiect este o trăsătură a motivației intrinseci;

Majoritatea membrilor din organizații studențești se implică pentru un scop mai mare decât ei, pentru lucruri care nu țin de recompense materiale. Doar în unele cazuri, izolat, mai găsim câte un voluntar doritor de sandwichuri sau tricouri.
La întrebarea Cum ați aflat ce îi motivează pe membrii din organizația ta? ADVICE Students a răspuns că ei fac două evaluări pentru fiecare membru, una în primăvară și una în vară, ASCIG că la ei există fișă de observare pentru fiecare membru, iar SSMBiștii au aflat aceste răspunsuri la un training pe Leadership.

Ce anume îi motivează pe membrii organizațiilor studențești?

• cultura organizației;
• misiunea și viziunea organizației;
• proiectele în care se implică;
• rolurile pe care și le asumă;
• echipa – colegii din organizație;
• sentimentul de apartenență la organizație;
• nevoia de autorealizare;
• provocările pe care le au;
• feedback-ul pe care îl primesc de la colegi;
• pasiunea pentru ceea ce fac;
• rezultatele pe care le au la sfârșitul unui proiec;
• responsabilitatea lor, dar și a colegilor (tradus – când ceilalti știu ce au de făcut și fac);
• posibilitatea de a încerca lucruri noi, de a experimenta, spațiul deschis de a îți pune în practică ideile;
• sentimentul pe care îl ai când poți să-i ajuți pe ceilalți;

Ce metode se folosesc în ONGS-uri?

Păi, de la caietul cu SMS-uri a la SSMB până la cadouri de genul chitară pentru voluntarul Ecotur, HRiștii devin foarte creativi când vine vorba de cum își fac membrii fericiți.
Câteva metode:

• se explică foarte bine rolul fiecarui task în proiect (chiar și lipitul afișelor, care duce la cunoașterea proiectului de către publicul țintă);
• se recunosc public (în organizație) meritele celor mai activi membri;
• teambuildinguri și traininguri;
• petrecerile, ieșirile la suc sau ceai sau petrecerile surpriză;
• participări la conferințe/workshopuri/internshipuri naționale și internaționale;
• feedbackul primit ori pe dulapul cu pliculețe, ori in Oracol, ori față-n față;
• sediul personalizat și cu biscuiți tot timpul pe masă;
• întâlnirile dintre membrii boardului cu fiecare membru din organizație;
• diplomele personalizate sau chiar făcute de mână;

Proiectele și rolurile pe care membrii le au în cadrul organizației mențin motivația acestora pentru a se implica în activitatea de zi cu zi, astfel organizația devenind a doua casă pentru ei.

O întrebare apărută în mijlocul discuțiilor a fost Cum motivezi președintele sau membrii boardului? Câteva răspunsuri venite din diferite părți au fost: implicăm președintele în flow-ul informațional; prezența președintelui la ședinte de proiect sau de departament; apropierea președintelui de cât mai mulți membri din organizație, astfel acesta să simtă că are mulți prieteni, că are pe cine se baza, scăderea barierei dintre membri și board.

În timpul rămas, am găsit câteva răspunsuri la întrebările din formularul pe care membrii comunității îl completează înainte de fiecare întâlnire:

Cum recompensăm fără să demotivăm?

Prin transparență totală de ce X a mers la acel workshop, care au fost criteriile, care au fost motivele și care sunt rezultatele.

Ce facem cu voluntarii dificili, care nu se potrivesc culturii organizației, cei care fac mai mult rău decât bine?

Aici au fost multe dezbateri, soluții diferite în fiecare organizație. În eeStec există membri juniori și seniori. În funcție de gradul de implicare, poți deveni membru junior indiferent de vechimea în organizație. Dacă nu te mai implici, atunci devii membru junior. Dacă începi să te implici iar, atunci redevii membru senior.
Poți să le dai un ultimatum, să îi anunți că există posibilitatea să nu mai fie membru în organizație dacă situația nu se schimbă sau poți avea în Regulamentul de Ordine Interioară prevăzute sancțiuni pentru diferite situații care ar putea să ajungă la retragerea statului de membru în organizație.

Cât de mult contează diplomele?

În unele organizații mai mult, în altele deloc. Dacă sunt personalizate și au valoare sentimentală, atunci ajută cam în orice organizație. În fond, sunt amintiri cu care rămânem și pe care le putem arăta nepoților.

La aceste întrebări au răspuns HRiștii din ADVICE Students, ASCIG, ASER, ASPSE, BOS, ECOTUR, eeStec, SSMB, VWI, VIP. De joi s-a alăturat comunității HRemotion și Irina de la Lume Bună, căreia îi spunem Bun venit!