După ce ne-am desfătat cu prăjituri de la Naty, am băut un ceai cald şi ne-am pus pe povestit. Şi cum altfel să începem, decât cu povestea HRemotion? Dacă, în prezent, aceasta a ajuns undeva la punctul culminant, am ascultat cuprinsul, introducerea şi intriga…cu toate detaliile amuzante, desigur.
După ce am aflat despre începuturile comunităţii, ne-am pus iar pe povestit. De data aceasta, despre voluntariat şi voluntarii din noi. Aşa că ne-am apucat să scriem pe post-it-uri de diverse forme şi culori, gândindu-ne la diferite aspecte ale vieţii de voluntar. În timp ce scriam, ne aminteam şi povesteam cu drag de tot felul de întâmplări, de momentele în care un simplu “bravo” ne-a înseninat ziua, de părinţii care nu prea înţeleg ce facem noi şi de discursurile ţinute în faţa a zeci de oameni.
Ne-am dat seama că noi, voluntarii, suntem foarte speciali! După cum zicea şi Silvia, ne place atât de mult să dăm, că nu ne mai uităm şi la ce primim; că oamenii ne încarcă cu energie şi, după cum ne-a povestit Tori, echipele de HRişti reprezintă “cea mai frumoasă steluţă”; că ne descoperim pe noi foarte mult prin ceilalţi, după cum a conştientizat Corina; că deşi e greu uneori să schimbi ceva, voluntarii din noi perseverează, după cum ne-a spus Cris.
Spre final, am adunat toate post-it-urile şi am creat cu ele copacul nostru, al voluntarilor HRişti. Cu mere – reuşitele noastre, cu frunze – persoanele care ne-au susţinut, cu scorbură – surprizele pe care le-am avut, cu rădăcină – valorile noastre, cu viermişori – neplăcerile pe care le-am întâmpinat; nu am uitat să avem în peisaj şi un soare – ce ne-a dat energie şi fluturaşi – procese pe care le-am crescut. Şi nu numai că am colorat 2 foi de flipchart cu toate poveştile noastre diverse, dar ne-am dat seama că avem cu siguranţă un lucru în comun: peste tot apărea scris cuvântul oameni. Că doar nu degeaba suntem pasionaţi de Resurse UMANE, nu?
Şi dacă întâlnirea a început frumos şi a continuat minunat, trebuia să aibă şi un final grandios. Aşa că am numărat anii tuturor celor prezenţi, am folosit tot pe atâtea lumânări, le-am înfipt într-un tort delicios, am suflat în lumânări şi am mâncat cum se cuvine.
Cum am plecat de la întâlnire? Cu multă energie, cu poveşti frumoase, cu un copăcel al nostru şi, nu în ultimul rând, am plecat mai sătui şi mai îndulciţi.
No Comments