Au trecut două săptămâni de când am început programul de consiliere pentru autonomie în învăţare şi reacţiile încep să apară. Primesc aproape în fiecare zi câte un mail de la un autonomic care îmi povesteşte cum merg întâlnirile şi cum se simt în acest proces.

Cuvinte precum “ interesant”, “curiozitate”, “conştientizare”, “entuziasm”, “aşteptări”, “experienţă”, “creştere”, “învăţare” se regăsesc aproape în fiecare mesaj. Încep să cred cu tărie că e posibil să fie singurul program în care creşterea se întâmplă altfel decât în mod normal. Ne-am obişnuit ca pe parcursul anilor să observăm voluntarii şi felul în care aceştia cresc prin prisma experienţelor avute în ongs-uri.

Am auzit curand că cele mai des întâlnite strategii de învăţare pe care le folosesc sunt învăţarea prin experimentare şi învăţarea socială, “de la şi împreună cu ceilalti”. Ce-i drept, cam asa ne formează acest mediu. Cred insă că tinerii noştri voluntari sunt atât de prinşi de proiectele lor, încât işi investesc toată energia în construirea acestora şi uită să mai dea atenţie dezvoltării lor şi a modului în care ea se intamplă.

Uitându-mă la toate reacţiile autonomicilor, îmi dau seama cât de util le poate fi acest program. De ce? Pentru că îi ajută să treacă la nivelul următor, la nivelul în care înţeleg modul în care acţionează, înţeleg metodele şi tehnicile pe care le folosesc, testează diverse instrumente pentru a reuşi să le identifice pe cele care li se potrivesc cel mai bine, işi găsesc obiective de învăţare şi descoperă modalităţi prin care işi pot evalua performanţa.

Mesajele lor pline de bucurie şi entuziasm mă fac să cred că această experienţa devine valoroasă pentru fiecare dintre ei atunci când încep să işi asume un proces de creştere conştient, un proces în care investesc timp şi energie, un proces în care intră cu mintea şi sufletul. E un fel de “dragoste lucidă” faţă de propria lor persoană.

Atunci cînd fiecare autonomic consideră că dezvoltarea lui este un proces de care este 100% responsabil şi controlul îi aparţine în totalitate, se schimbă centrul de putere din exterior către interior, lucru care îi permite să fie în contact cu simţurile, emoţiile şi gândurile sale. Să le tinem pumnii să accepte provocări şi să aibă curajul de a-şi asuma dezvoltarea lor!

In aceeaşi ordine de idei, tu cum te preocupi de învăţarea ta, cum îţi iei lecţiile din experienţele prin care treci? Ce metode foloseşti si care au cele mai bune rezultate? Te aştept să ne împărtăşeşti!